Am ajuns intr-un club. Intr-o joi. Cand era seara studenteasca. Si brusc s-a trezit baba din mine!
Va explic imediat. Vazand eu copilasii aia de acolo mi-au venit tot felul de reactii de genul:
- “Mai baiete, da-te la o parte sa imi iau si eu un whisky! Nu vezi ca am de 2 ori varsta ta?!”
- “Pune ceva pe tine mai fata! Mama ta stie cum ai iesit tu din casa?!?!”
- “Ce e kkt-ul ala in urechea ta? Tu nu vezi ca nu mai arati a barbat?!?!”
In mare parte glumesc! M-am amuzat de diferentele intre generatii, mi-am adus aminte de baba de pe scara de cand eram eu mai tanar, dar si de faptul ca mi-am propus de mic sa fiu tolerant cu ceilalti si cu modul lor de a se exprima (aka imbraca, coafa, purta, etc.). Oricum am avut nevoie de o perioada de adaptare mai lunga decat m-as fi asteptat de la mine.
Dar, ca si concluzie, sunt convins ca noi ne-am distrat mai tare decat ceilalti din jurul nostru. Ca asa am invatat noi pe vremea noastra.
Saptamana trecuta am facut ultima vizita “oficiala” in Baia Mare. Vizita care s-a desfasurat sub motto-ul parafrazat dupa un baiat celebru: “S-a murit iubirea noastra! / Draga coasta!…”
Asta pentru ca de fiecare data cand ajung in Baia Mare uit complet de faptul ca de multe ori mananc vegetarian sau porc mananc in ocazii foarte foarte de rare. Ei bine, in Baia Mare tentatiile sunt mari iar eu ma las infrant usor si devin un carnivor convins si fericit.
Fiind ultima vizita mi-am propus sa vizitez toate locatiile aducatoare de placeri gustative pe care le-am descoperit in oras:
- “Barbarossa” - in centrul vechi unde vara terasa este foarte draguta iar coastele excelente.
- “Corvin - Restaurant Medieval” - unde coastele (preparate altfel decat la Barbarossa) sunt servite cu sos de cascaval, pe un fund de lemn iar in loc de tacamuri primesti un mare servet in jurul gatului
- “Desperado” - aici trecem in categoria ciolanelor. Foarte bine pregatite si la preturi excelente
- “Rustic” - tot ciolanul este cel care ma indeamna sa revin dar si ospatarul cel mai haios pe care l-am intalnit pana acum
Din toate astea am reusit sa bifez doar 2 (nu va spun care) dar tot resimt jumatatea de porc pe care am mancat-o cu ocazia vizitei in Baia Mare.
Asta e cam tot ce am facut ieri. Pentru ca in Romania, daca vrei sa faci ceva mai mult de 500 de kilometrii, atat iti ia - 1 zi.
Dupa ce m-am dotat cu rovigneta noua, cafea, suc si chestii de rontait, mi-am instalat toate device-urile necesare in masina si m-am pus voiniceste la drum.
Pe A1 am vazut o coloana de Dacia Duster care erau in teste. Urat rau fata de concept. Dar de fapt nu cred ca este o masina chiar urata. Doar ca mi-au creat mie asteptari prea mari cu conceptul ala futurist. Dar totusi, de ce sa iti iei un Sandero ceva mai mare cu motorizari de Megane? Ca sa zici ca ai jeep?
Pe Dealul Negru am vazut gropi. Multe multe gropi. Si unde nu erau gropi erau mici cratere. Un peisaj cu adevarat selenar.
Pe A3 am vazut … A3!!! Pai da!!! Exista! Cand putini dintre noi mai credeau ca vor mai vedea autostrazi in Romania, eu am nimerit din greseala pe A3. Nici mie nu imi venea sa cred ca sunt pe autostrada. Mai ales cu GPSul care inebunise crezand ca am luat-o pe camp. Autostrada incepe la km 11 si se termina brusc la 54 parca. Cred ca au mers pe ideea ca toate lucrurile frumoase tin putin. Va rog eu, sa le explice cineva ca autostrazile sunt cu atat mai frumoase cu cat sunt mai lungi. Si sa ii mai rugati sa le termine inainte de a se inventa teleportarea ca atunci nu o sa mai avem nevoie de autostrazi. Please! Pretty please! With sugar on top!
Ops! A inceput deja?! Pai eu abia acum mi-am terminat lista de obiective pentru anul asta!
Eee… nu e dracul chiar atat de negru. Am intarziat un pic dar este o lista foarte detaliata, cu obiective SMART pe multe arii, atat profesionale cat si personale si pe masura ce am creat-o am stabilit si planuri de actiuni si chiar am apucat sa si fac unele dintre actiuni. Deci nu va mai bucurati ca de fapt nu sunt deloc in urma cu ce am de facut anul asta
Din punctul meu de vedere, se anunta un an greu dar frumos. De la computerul vostru cum se vede?
Pai, in primul rand, nu cred ca si-a propus nimeni sa faca asta. Cel putin, se pare ca nimeni din noul guvern, masurile anticriza lipsind cu desavarsire din noul proiect de buget. Lucru care nu ma mira avand in vedere ca ministrul de finante nu a stiut sa se apare nici pe el de criza. Zic asta pentru ca am vazut in declaratia de avere ca Dl Vladescu este proprietarul unor apartamente achizitionate la finalul anului 2008. Adica atunci cand preturile erau foarte mari si semnalele de criza erau cat casa (sau cat apartamentul achizitionat). Daca el nu stia ce urmeaza pe o piata cum e cea imobiara la ce viziune macroeconomica ar trebui sa ma astept din partea lui?
Mai ca imi vine sa sper ca nu le-a cumparat ci ca le-a primit spaga.
AuAuAu! Panica in tunel! Mai am mai putin de 1 luna din Twenties.
Sa fac oare bilanturi? Sa ma gandesc la ce as fi putut sa fac si nu am facut? Sa ma gandesc la ce am reusit sa fac? Sa fac planuri pentru urmatoare decada? Ce se va schimba? Se va schimba ceva sau e doar o cifra? Exista viata si dupa 30 de ani, nu?
Toate sunt retorice.
Concreta este urmatoarea:
Ce ar mai trebui sa fac in putinele zile in care mai am doar 2x de a ani?
De obicei imi incep ziua brusc, aproape alergand prin casa. Imi dau seama ca in dus, in fata oglinzii sau in fata aragazului, mintea mea este la ce am de facut in ziua respective si le tot intoarce, prioritizeaza, planifica sau doar se bucura sau isi face griji despre anumite task-uri. Si in scurt timp, cu to-do-ul gata, ma reped in masina. Timp de 30 de minute ma las claxonat de toti nervosii din Bucuresti si ajung la birou unde incep sa prestez ceea ce am pe listutza din cap.
Cam asa arata cele mai multe dimineti
Exista din cand in cand si dimineti altfel. Atunci cand reusesc sa ma trezesc suficient de devreme sa ajung la sala inainte de birou. Sau cele cand mai reusesc sa conving si pe altii sa se trezeasca suficient de devreme sa bem o cafea 1 ora inainte de birou. Vai… ce bine imi merge in zilele respective. Si la sala si la cafea ajung cu lista de to-do deja facuta dar acolo reusesc sa o las la o parte pentru 1 ora. Si uite asa, cu minte limpede, mult mai relaxat si cu un zambet pe fata imi incep o zi care de fiecare data s-a dovedit mai buna decat restul. Ar trebui sa incercati
Voi ce cafenele stiti care sa se deschida la 8 sau mai devreme?
Ce inseamna sa ai asteptari mari… E usor sa fii dezamagit!
Am ajuns in “Nostagie - Pub and Lounge” din Arad stiind ca este un local care a fost creat pentru pasionatii de whisky. Si plecand de la informatia asta, combinand-o cu pasiunea mea pentru whisky, am inceput sa fac scenarii despre cum o sa fie si cum o sa ne simtim. Locatia arata excelent - un semineu mare aprins intr-un colt, o lumina discreta si calda si in general iluminat indirect pe niste detalii de arhitectura foarte interesante, fotolii comode, un bar generos cu oglinzi mari in spate cadrate de draperii, mult lemn, inclusiv barne aparente pe tavan si un model discret si elegant pe pereti fac ca locatia sa arate foarte bine. Dar diavolul sta in detalii. Iar la detalii oamenii nu mai dau atentie. Ca doar sunt detalii, nu?
Hai sa ma pornesc cu alea rele. Meniul in general, dar mai ales sectiunea de whisky, jenant de saracacios. Muzica departe de ce ar fi trebuit. Barmanul parea din alt peisaj si spargea baloane cu zgomot. Ospatarita plictisita. Preturile maricele.
Locatia, intr-adevar merge cu un whisky sau coniac bun si un trabuc. Nu stiu de ce s-au indepartat de la ideea initiala dar rau au facut. Si ca sa termin cu ceva de bine, mi-a mai placut brosurica pe care o aveau pe masa si pe care puteai sa o iei acasa cu petrecerile pe care le organizeaza in ianuarie si februarie. Cred ca puteai sa o iei acasa. Eu nici nu am incercat pentru ca sigur nu mai ajung in Arad in cele 2 luni la care se refereau.
Pana la urma, datorita conversatiei bune, a fost o seara foarte placuta dar tare mi-ar fi placut si un Talisker si un Romeo y Julieta No. 1. Asa ca un rasfat inainte de Revelion.
Cu postul asta inaugurez o noua categorie de posturi pe acest blog pe care incerc sa o explic un pic. De cand am inceput sa merg asa mult prin tara (adica de aproximativ 3 ani) am tot vazut locuri care m-au impresionat. Placut, ca de alea merita sa povestim. Parte dintre ele este reprezentata de localuri in care lumea consuma lucruri in forme atat solide dar si lichide in cele mai variate modalitati de prezentare :). Categoria “Pe unde am mai consumat”, in care acest post va fi primul, va cuprinde o descriere a celor mai interesante locuri din tara prin care mi-am potolit foamea, setea sau nevoia de socializare.
Incepem: Bierhaus din Arad. Un local impartit in doua sectoare, unul cu mese inalte si unul cu mese standard. In zona cu mese joase apare si piesa de rezistenta - o masa ovala de aproximativ 10 persoane in mijlocul careia troneaza dozatorul propriu si personal de bere al mesei. WOW! De cate ori nu v-ati dorit sa va puteti turna ori cate ori este necesar (adica halba e goala) si nu trebuie sa stati stresati ca tipul amabil care a adus ultima bere nu va fi pe faza sa va ajute cu un “refill” rapid si eficient??? Ei bine, acest cosmar dispare daca veti lua loc la masa minune.
In rest, un local decent. Muzica nu prea se potriveste cu specificul localului, uneori niste copii rai se joaca cu volumul si devine suparator, nu tot ce e trecut in meniu se poate comanda iar preturile sunt medii spre mari pentru orasele de provincie (3 persoane a 2 beri si un fel de mancare cu garnitura - 138 RON). Se scot insa cu masa minune si lista lunga de tipuri de bere care este disponibila.
Politia Sectorului 2 are tot felul de initiative de comunicare. Ultima dintre ele este exemplificata in fotografiile de mai jos. Se adreseaza batranilor din sector si are titlul “Averea de viata data pentru o clipa de prietenie”. Deja incepe promitator, nu?
Textul este insa si mai si:
Si pentru ca fotografia nu este tocmai ok imi permit sa reproduc (fara permisiunea autorului :P) inceputul textului:
“Pe fondul crizei economice existente, incercam sa gasim solutii si modalitati viabile pentru depasirea ei, o parte dintre cetateni respectand legea iar alta incercand, si chiar reusind uneori, sa o incalce.
In acest context anomic, ca efect al distorsiunii functiei economice, numarul infractorilor va creste, acestia incercand sa descopere noi modalitati si <<tehnici>> pentru a sustrage bunuri ale cetatenilor care vor deveni victime ale propriilor neglijente.”
Va rugam sa observati limbajul bine adaptat publicului, modului elegant de a folosi virgulele si tonul general al discursului poetic
Acest anunt il pot incadra cu usurinta in categoria celor cu care Bucurestenii s-au obisnuit - “Executam puturi de mica si mare adancime”. Dar parca si astea au devenit mai cool in ultima perioada dupa cum puteti observa mai jos. Si cred ca deja depasesc cu mult ca mesaj actiunea Politiei Romane.
Asta este sloganul Politie Romane. Lasand la o parte faptul ca probabil ei nici nu stiu ce scrie pe masinile in care circula, vreau sa va descriu o imagine (ca tot am aflat de curand ca in capul meu folosesc mai mult imagini decat alte moduri de reprezentare).
Bulevardul Mihai Bravu. Undeva intre intersectiile Iancului si Vatra Luminoasa. Pe partea stanga in sensul dat de ordinea de mai sus a intersectiilor - magazine, blocuri, o biserica. Si Sectia de Politie nr. 8. Trotuar, zapada, oameni care se chinuiau sa dezapezeasca ca sa creeze macar un culoar de trecere pentru pietoni daca nu sa curete tot trotuarul asa cum spun reprezentatii Primariei ca ar trebui facut. Unii cred ca o faceau de teama amenzilor pe care le risca sau doar din respect pentru cei care le trec prin fata. Mai putin in dreptul Sectiei de Politie, unde gheta si zapada aratau ca si cum nu au fost atinse de o mana de gospodar de cand a inceput ninsoarea in Bucuresti. Era doar batatorita de pasii celor ca batranica pe care am observat-o cum se chinuia sa inainteze cu pasi marunti prin cioturile de gheata sau doamna cu un carucior de copil care se oprise sa studieze daca poate merge mai departe sau nu.
Siguranta si Incredere…. hmmm! Macar daca s-ar supune prevederilor legale care reglementeaza curatarea zapezii din fata institutiei!
In week-end-ul asta am incercat prima reteta de pe site-ul lui Adi Hadean. Un site foarte apetisant. Daca nu ati mancat va recomand sa nu il accesati chiar acum deoarece contine multe poze care ataca in mod direct papilele gustative. Iar acum pot sa garantez ca retetele sunt la fel de gustoase precum par.Multe retete sunt foarte usoare si sunt insotite de fotografii din tot procesul tehnologic, asa ca il recomand cu incredere chiar si celor care inca nu gasesc cu usurinta butoanele aragazului. Pofta mare!
In Satu-Mare majoritatea taximetristilor poarta cravata si au masini frumoase si ingrijite. E semn de respect pentru client dar si pentru ei. Si mai stiu si oameni despre care sunt sigur ca orice job ar avea il vor face bine si cu demnitate.
Hmm…. Am inceput post-ul asta avand in minte un alt final. Dar dupa ce am scris fraza de mai sus, mi-au venit in minte cateva imagini de oameni pe care ii cunosc, care au pozitii importante dar care nu se sinchisesc nici macar sa se rada sau sa isi ia un tricou calcat cand merg la munca. Dar isi fac treaba bine.
In mintea mea, un minim de atentie la imagine denota respect pentru sine si pentru ceilalti.
Sunt eu superficial? De fapt imaginea nu conteaza sau nu ar trebui sa conteze?
