Catalin Vasile

Am vizitat saptamana trecuta Barcelona. Este a 2-a oara cand merg in acest minunat oras. Un oras care are o foarte mare grija de imaginea lui. Din toate punctele de vedere. De la cum arata strazile si sistemul de transport in comun pana la cum isi promoveaza brandul. Daca va puteti imagina un oras care isi construieste un brand…

Un oras foarte frumos, bine sistematizat, cu multa cultura si cu un nivel foarte ridicat al calitatii vietii indiferent de varsta la care te afli. Din nou mi-am spus ca este orasul in care mi-ar placea sa traiesc. Macar la pensie. I-am vazut pe acei batranei catre jucau jocuri cu bile langa Sagrada Familia. Sau schimbau in week-end timbre si momezi intr-o piata langa Rambla. Foarte tare. M-am hotarat ca cel tarziu in ultima zi de munca inainte de pensie sa imi transfer toti banii din fondul de pensii catre un cont din LaCaixa si sa imi iau bilet de avion business class pentru a 2-a zi cu destinatia BCN.

Si ghiciti ce voi avea in bagaje! 2 chiloti, 2 perechi de sosete si glasoarele de timbre pe care m-am hotarat sa le colectionez de pe acum pentru perioada aia. :) Si asta pentru ca haine pot sa imi iau si de acolo, mai frumoase si mai ieftine. Apropos de asta va anunt ca mi-am cuparat camasi de la ZARA (acel magazin care in ro s-a pozitionat si este perceput ca fiind de lux) cu 5.95 Euro.

Si daca ma hotarasc sa ma apuc serios de pictat cred ca am sanse mari sa devin celebru. Am vizitat muzeul Picasso si am descoperit cu uimire ca in tinerete a fost un pictor normal. Dupa care probabil ca s-a defectat si a inceput sa picteze cam cum pictez eu acum. :) Lasand gluma la o parte, muzeul este foarte interesant si este fascinant sa observi cum a evoluat si cum s-a transformat stilul lui Pablo de-a lungul anilor.

Va recomand cu caldura sa vizitati acest oras.

Asa cum spuneam acest blog va reflecta chestiile noi pe care le experimentez atat in viata personala dar si in cea profesionala. Exista si cateva sectiuni care sunt cumva intre viata personala si cea profesionala. Sau mai corect spus, sunt subiecte legate de viata profesionala dar in afara sferelor de interes ale job-ului actual dar tin de subiectele abordate la MBA sau pur si simplu domenii de interes pentru mine.

Acum voi incepe o sectiune care se refera la net. Si anume cum am ajuns de la ideea de a-mi face un blog pana cand acesta sa fie afisat in momentul in care voi ati tastat www.catalinvasile.ro . Pe scurt am numit sectiunea asta a blogului „In mediul e”. Aceasta sectiune nu se va rezuma la constructia acestui blog ci va cuprinde si alte cateva idei de proiecte pe care le explorez legate de mediul e. Sper sa fie un mini ghid util celor care vor sa iasa din categoria „only surfer”.

Dupa aceasta lunga introducere voi incepe cu primul si cel mai simplu pas – trebuie sa alegi numele site-ului. Pentru cele din zona .ro , disponibilitatea numelui se poate verifica pe www.rotld.ro, adresa autoritatii care gestioneaza domeniile .ro

Pentru fiecare adresa se poate vedea daca este disponibila sau datele de contact ale posesorului adresei respective. Asta pentru cazul in care va doriti cu ardoare numele respectiv si vreti sa ii faceti o oferta respectivului.

In episodul viitor va spun ce trebuie facut dupa ce l-ati gasit si ce alternative aveti sa il cumparati.

A venit si momentul in care implinesc 28 de ani. Si am realizat ca incep sa consum din al 29-lea . Ma bucur ca am reusit sa ma tin de cuvant si sa dau primul post in aceasta data. Va spuneam ca de aici lucrurile as vrea sa fie altfel.

Primele ganduri despre ce inseamna altfel:

- in primul rand sa imi tin promisiunile. Cele fata de mine. Ati observat ca de multe ori din dorinta de a ne tine promisiunile fata de altii uitam de cele pe care ni le facem noua? Primul post pe data de 5 este o prima promisiune catre mine pe care o tin.

- in al doilea rand sa inghesui in agenda (care se umple cu repeziciune si care a ajuns sa imi spuna ce trebuie sa fac peste 50 de zile la ora x) mai mult timp pentru viata personala. Este o dorinta care apare la multa lume in ultima perioada. A primit chiar si un nume - “Downshifting”. Sunt curios insa cati dintre cei care isi propun asa ceva reusesc sa se tina de promisiune. Ei bine… eu sunt in perioada de promisiuni ce trebuie respectate.

- de curand am participat la un curs de Time Management. Ma asteptam la aceleasi lucruri pe care le-am mai auzit de nenumarate ori si pe care in mare parte le si utilizez. Dar insa a fost diferit. Atat de diferit inca si trainerul a recunoscut la final ca nu a vrut sa fie atat de dur. Era vorba de cat mai ai de trait si cat timp efectiv mai ai pentru lucrurile cu adevarat importante. Acest exercitiu este unul terifiant pentru cei din zona 40-50 ani. Se vedea pe fetele colegilor mei ca dupa ce din perioada pe care o mai ai de trait (pana la speranta de viata de 70 de ani) scazi timpul pe care il petreci dormind, mancand sau blocat in trafic ramane ceva de genul 4-5 ani efectivi. Este o joaca cu cifrele dar una care reuseste sa te inspaimante. Bineinteles ca in mintea tuturor apare intrebarea - de fapt cum imi petrec eu acest timp atat de pretios? Verificand din 5 in 5 minute inboxul? Dand mailuri pentru probleme marunte? Jucand rolul de “firefighter” pentru toate urgentele si in general pentru cele lipsite de importanta? Concluziile pe care le-am tras eu (fiind cel mai tanar din acea sala) :

• trebuie sa am grija de mine astfel incat acesti 28 de ani traiti pana acum sa nu reprezinte doar jumatate din viata pe care o am de trait. Pentru ca asta ar insemna ca o parte importanta sa o las sa fie consumata de stress, sedentarism, poluare, alimentatie inadecvata, etc. Este un fenomen ciudat. Imi dau seama de cate ori mi-am spus “nu am timp astazi sa mananc la pranz”. Si de fapt timpul pe care il economisesc asa il pierd pe de alta parte.

• sa imi definesc foarte clar ce este important pentru mine. Am si facut-o. Atunci, pe loc. Si am realizat ca nu e greu. Sunt lucruri evidente dar pe care le ignoram sau incercam de fapt sa ne mintim ca nu sunt alea ci altele. Vreau sa mai revizuiesc aceasta lista peste cateva zile. Sa ma asigur ca este cu adevarat ceea ce cred. Si apoi sa aloc timp acestor zone cu importanta mare din viata mea.

In mare cam atat. O sa va tin la curent despre cum imi reusesc cele propuse.

M-am uitat un pic peste ce am scris mai sus. M-am amuzat la gandul ca daca seful meu ar citi aceste randuri probabil ca s-ar gandi sa ma dea afara sau sa ma monitorizeze mai strict. Asta daca nu ma cunoaste. (Si de fapt cati sefi isi cunosc oamenii cu care lucreaza?) Ei bine, daca m-ar cunoaste ar sti ca dezvoltarea profesionala este una dintre ariile importante pentru mine. O sa mai povestim despre asta. 

Abia astept spritzul de diseara…